Ostropel

Ostropel vegan, bineînțeles (deși știu că nu pare vegan). Am încercat aseară o rețetă de seitan, urmând pas cu pas instrucțiunile din acest videoclip:

Seitanul este un preparat bogat în proteine, pe bază de gluten de grâu, imitând destul de bine textura cărnii (sau a ciupercilor, aş adăuga eu). Cum nu am avut ocazia să comand gluten (în oraşul meu nu se găseşte), m-am gândit că nu e foarte greu să îl fac eu însămi.

Aşadar, dacă vreţi să faceţi seitanul de la zero, rețeta cere cam 1 kg de făină de grâu, 120 ml sos tamari/ de soia (eu am folosit doar 60 g), 580 ml apă, 2 lg fulgi de drojdie nutritivă, 3 lingurițe de condimente la alegere.
Se amestecă bine totul, se frământă câteva minute până se obține un aluat suplu, nelipicios, apoi se spală în câteva rânduri de apă, până când apa rămâne cât de cât limpede (la mine ar fi durat acest procedeu până a doua zi, probabil, așa că m-am decis să mă opresc din clătit după 15 minute).

Am pregătit o oală cu apă și câteva legume, am adăugat și niște condimente (curry, sare, piper), în care urma să las compoziția aceea moale și ciudată la fiert, timp de o oră, la foc mic.

Fiindcă se dusese o mare parte dintre condimente la spălat (nici nu ştiu exact ce rost mai avea să le pun de la început), am mai adăugat nişte sos de soia, pudră de usturoi, ceapă, mult cimbru, boia, fulgi de drojdie etc. Practic, glutenul acela nu are un gust propriu, ci absoarbe tot ce pui în el; la fel ca brânza de soia. Aşa că, încărcaţi-l cu bunătăţi.

Apoi l-am tăiat în două, am înfăşurat fiecare bucată în tifon şi l-am lăsat la fiert. S-a desfăcut tifonul la un moment dat, fiindcă seitanul a crescut mult în volum (nici nu l-am legat foarte bine), absorbind apa condimentată, dar şi-a păstrat cât de cât forma.

După ce s-a răcit bine, o jumătate am dat-o la congelator (arăta destul de bizar, semănând cu pieptul de pui), iar cu cealaltă jumătate m-am gândit să fac o mâncare în tigaia wok.

Aşadar, într-o tigaie am pus grămadă două cepe mici, feliate, doi căţei de usturoi, puţin ulei, diverse condimente (boia, piper, cimbru), sos de soia. Am lăsat un pic la călit, apoi am adăugat seitanul tăiat felii, puţin bulion şi o linguriţă de pastă de ardei iute. Am mai lăsat vreo 2-3 minute şi gata a fost mâncarea. Habar n-aveam ce gust o să aibă, că am făcut totul cu ce am avut la îndemână, dar s-a întâmplat să semene uimitor de bine cu ostropelul datorită sosului de roșii cu usturoi și cu alte condimente -- o dovadă în plus că nu bucăţile de animal au gust, ci asezonarea.

Poftă bună şi Hail Seitan!